Tag Archives: traseu ski de tură

Ski de tură în Piatra (cu zăpadă) Mare

Posted on by

A devenit deja o tradiție să traversăm Piatra Mare pe skiuri de tură. Traseul de pe data de 4 iunuarie a fost: Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus.

Am avut parte de condiții meteo excelente cu cer senin în zona golului alpin, ger și, deci, zăpadă pulver. Astfel, am putut parcurge întreg traseul, chiar și zonele mai dificil de skiat din pădure, integral pe skiuri.

După un scurt popas la cabană a fost atins și vârful Piatra Mare (1844m), recent ieșit din ceață, parcă anume pentru cei care au avut abnegația să-l urce. Totul, fiecare detaliu, de la crengile brazilor până la formațiunile stâncoase, erau acoperite cu chiciură, fenomen datorat ceții dese și gerului tăios (-14 grade Celsius).

La final, drumul forestier de 5 km a fost încununarea eforturilor, coborârea fiind extrem de plăcută.

Am revenit la Dâmbul Morii cu cea de-a doua mașină lăsată strategic la capătul traseului.

Sfârșit de 2018

Posted on by

2018, epuizat, s-a retras…

Sfârșitul anului a fost generos în ceea ce privește zăpada de pe munte. Așa încât nu am stat mult pe gânduri și ne-am năpustit către înălțimi cu tot ce am avut pe acasă. ’’Care are arme – cu arme, care nu – cu furci și topoare’’, nu? Nici chiar așa, sau măcar am schimbat ’’armele ’’ ca să nu fim chiar ca în celebrul film românesc. Rachete (de zăpadă, desigur), skiuri de tură, colțari și pioleți am folosit pentru a ne bucura de o iarnă veritabilă (cel puțin în acest decembrie). Riscul producerii de avalanșe a fost și încă este ridicat așa că nu am intrat în raza lor sub nicio formă.

Pe scurt am făcut drumeții pe rachete în zonele sigure din Făgăraș și Piatra Craiului. Ne-am plimbat prin Poienile Paltinului din zona forestieră a Văii Călțunului, pe muchia Lespezi, în zona de deasupra stânei din Piscul Negru (rar străbătută iarna, dar cu minunate perspective asupra vârfurilor din creasta principală a Făgărașului). Ca să pigmentăm puțin aceste trasee ușoare, o parte din ele le-am parcurs noaptea (mai exact după ora 5 p.m.) punându-ne la lucru și cunoștințele de orientare în teren la lumina frontalelor.

O școală bine apreciată de clienții noștri, noi încercând să ridicăm nivelul de pregătire al tuturor celor care ne însoțesc prin diverse experiențe practice. Un traseu de noapte pune la încercare mai multe abilități, atât fizice cît și mentale, perspectiva schimbându-se complet la căderea întunericului. În condiții sigure este bine să ieși din zona de rutină pentru a fi pregătit în situații ulterioare (cu adevărat la limită).

În Piatra Craiului am combinat mersul pe rachete (până la refugiul Grind – 1620m) cu ascensiunea cu colțari și piolet (refugiu – Colții Găinii – Vârful La Om 2233m). O creastă abruptă, solicitantă, dar fără risc de avalanșă, dacă respecți regulile și nu faci pe grozavul.

Cea mai sigură cale de a ieși iarna în Creasta Pietrei Craiului, acest traseu nemarcat parțial, a fost o plăcere stropită cu sudoare având în vedere că întregul traseu de la capătul drumului forestier până sus a fost ’’spart ’’ de noi prin nămeți.

Ski de tură am făcut în Bucegi, unde am urcat vârfurile domoale, dar solicitante, de deasupra Sinaiei (Furnica, Vârful cu dor, Vânturiș), apoi am coborât plaiuri largi pe o zăpadă pulver de vis.

În Făgăraș am privit de la distanță coloșii Lăițel și Lespezi, ștergându-i pe la poale cu skiurile, prin poieni și păduri înecate în zăpadă.

Cea mai interesantă tură de ski a fost în Iezer-Păpușa unde am parcurs în două zile ruta: Voina-Văcarea-Cățunu-Refugiul Iezer și Refugiul Iezer-Turnul Lacului-Crucea Ateneului-Vf. Iezerul Mic-Vf. Iezerul Mare-Piciorul Iezerului Mare-Voina.

Vântul turbat și vremea potrivnică (ceață și ninsoare) ne-au împiedicat să mai continuăm. Noaptea la refugiul Iezer (2135m) a fost foarte confortabilă, grație amenajării recente a refugiului de către Salvamont Argeș și alți iubitori ai muntelui. O avalanșă tip placă, de dimensiuni medii, exact de sub Vârful Iezerul Mare (2462m) a fost extrem de fotogenică.

Ne bucurăm că am încheiat anul pe zăpadă serioasă și sperăm să țină cât trebuie această iarnă și să nu ne trezim cu ploi în februarie pe creste. Nimic nu este mai neplăcut decât o zăpadă umedă și grea sau decât o ploaie când ai echipamentul de iarnă pe tine.

Vor urma alte ture de ski, de alpinism sau drumeții pe rachete și cursuri despre avalanșe pe care le pregătim și le așteptăm cu nerăbdare de multă vreme.

Ski de tură decembrie-ianuarie 2017-2018

Posted on by

Au trecut deja primele luni de iarnă și ne putem lăuda cu câteva ieșiri la ski de tură pe care le-am organizat și care au ieșit foarte bine.

În Bucegi am parcurs de mai multe ori, cu grupuri diferite, ruta Sinaia – Vf. Furnica – Valea Dorului – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina.

Am urcat Vârful cu dor și am coborât văile domoale care-l despart de fratele său sudic, Vârful Vânturiș, dar și celebrul drum al lui Butmăloiu care leagă Hotelul Peștera de Sinaia.

Am traversat Munții Fitifoiului și Dihamului prin zăpadă pulver imensă, visul oricărui skior de tură. Văile Iadului, Leucii, Joița precum și mulți kilometri de drumuri forestiere neumblate și înzăpezite au fost parcurși cu ocazia aceasta. Am mers pe skiuri 26 km în tura respectivă.

În Iezer-Păpușa am urcat și coborât Culmea Văcarea pe cod galben de ninsoare și viscol. O adevărată provocare pe ceață și vreme dură.

Piatra Mare a fost traversată pe ruta Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus. Cu ocazia aceasta a fost coborât și urcat înapoi unul dintre firele Văii Pietrei Mici, fir care pleacă de sub vârful principal, pentru plăcerea oferită de zăpada perfectă pentru skiat. S-au adunat 13 km de mers cu skiurile în picioare.

Plănuim în continuare ture interesante de ski, sperând că iarna, după ce a revenit în forță, nu va da înapoi făcând loc prea devreme primăverii.

Traversarea de la cabana Sâmbăta la fosta cabană Urlea, parcurgerea integrală a crestei Munților Iezer-Păpușa, Arcul Bucegilor pe ruta Vf. Furnica – Babele – Omu – Bucura – Doamnele – Șaua Strunga – Deleanu – Lucăcilă – Bolboci și altele asemenea ne așteaptă.

1 mai în Făgăraș

Posted on by

Pentru că zăpada se topește în ritm galopant, am alergat să mai prindem ultimele rămășițe ale iernii cu ocazia nobilelor și relaxantelor sărbători de 1 mai.

În Făgăraș, mai exact in zona Bâlea, lumea se speriase de prognoza nu tocmai îmbietoare astfel că am avut parte de 3 zile de liniște și ski de tură.

Au fost parcurse pe skiuri văile Doamnele, Bâlea, Văiuga de pe versatul nordic, Capra și Fundul Caprei de pe versantul sudic, plus legăturile dintre ele.

Am văzut mai mult sau mai puțin ”în direct” avalanșele de primăvară atât de impresionante și de o frumusețe stranie. Practic fiecare culoar avea urme mai vechi sau mai noi de curgeri de zăpadă. Cea mai impreionantă era cea de deasupra cascadelor de gheață de la Bâlea care măturase tot versantul, o placă imensă ruptă și venită la vale.

S-a urcat și pe vârfurile Văiuga și Vânătarea lui Buteanu, ultimul fiind unul dintre “optmiarii” de 2500 m ai Făgărașului unde am intalnit urme de urs!

Zăpada umedă și grea ne-a îngreunat mult mișcarea, dar am luptat și am reușit să ne luam adio de la skiul de tură pe anul acesta într-un mod pe care l-am dorit cât mai muncitoresc cu putință. Doar a fost 1 mai…

Traversare Râșnov-Bran pe skiuri de tură

Posted on by

Pentru că a mai rămas zăpadă suficientă în nordul Munților Bucegi, la sfârsitul lui martie, în timpul săptamanii, am realizat o frumoasă traversare a masivului pe skiuri de tură.

Plecând din Valea Glăjăriei am urcat parțial pe picioare, parțial pe skiuri până la Cabana Malaiești (45 de minute in clăpari până la băncuța de la “râpă” și apoi pe foci).

Urcușul până la baza Hornului Mare s-a desfășurat în condiții excelente (în prima căldare trecând peste urmele unei avalanșe de dimensiuni medii venită dinspre Padina Crucii).

Hornul a fost urcat la colțari și piolet, zăpada fiind înghețată bocnă.

Am coborât apoi pe Valea Gaura prima caldare și pragul următor pe skiuri, iar culoarul de la capătul pragului către căldarea inferioară a fost coborât din nou la colțari și piolet.

Ne-am mai chinuit apoi în porțiunile de pădure și prin poienile de deasupra stânei, apoi am urcat în Șaua La Polițe pe uscat.

Dacă mă întrebați cum se urcă pe pietre și printre rădăcini în clăpari de tură și cu skiurile în spate agățându-se de toate crăcile, vă spun: există o singură tehnică – înjurând.

Surprinzător, am mai putut skia, chinuit ce-i drept, încă câteva sute de metri spre Valea Poarta pe traseul care ocolește Vârful Gogu Noaghiei.

În zona La Polițe nu am fost singuri, ci un urs, ale cărui urme le-am remarcat încă de pe vale, ne-a însoțit invibil, dar prezent precum conștiința noastră. Era și pentru el o zi liberă și liniștită din timpul săptămânii.

Sperăm să mai țină zăpada cel puțin 2 săptămâni pentru că mai avem multă treabă în zonă.

Ski pe Valea Cerbului

Posted on by

Deși iarna a debutat în forță anul acesta, iar lunile decembrie și ianuarie ne-au întâmpinat cu zăpadă abundentă și ger, cărora le datorăm câteva frumoase ieșiri la ski de tură, luna februarie este complet dezamăgitoare din punctul ăsta de vedere.1

Dar cum refuzăm să acceptăm că primăvara vine când încă nici nu e martie, sâmbătă 18 februarie am zgâriat skiurile și pieile de foca între Babele ăi Cerdacul Obarșiei cu intenția de a coborî pe Valea Cerbului.

Pe parcurs ne-am uitat cu tristețe la văile Șugări, Doamnele și Obârșia care arătau ca alte dăți în noiembrie sau iunie. Mai pe scurt: zăpadă ioc! Când s-or inventa skiurile pentru pietre o să discutam altfel.

Valea Cerbului s-a prezentat însă foarte bine și firn-ul de pe firul văii ne-a permis sa coborâm fără sincope din căldarea superioară până în poiana La Stâna Arsă (la confluența cu văile Priponului și Caprelor).

Și pentru că era devreme (ora 12.00) și aveam încă energia tinereții revoluționare, am mai urcat încă o dată sutele de metri până la stăna de sus de unde am coborat din nou.

Reveniți, pentru a doua oară, în poiana mai sus amintită, am mers parțial pe picioare, parțial pe skiuri până în Poiana Coștilei de unde, deși nu eram deloc optimist, am reușit să skiem pe Munticel până la 15 minute de Căminul Alpin din Bușteni.

A fost o tură reușită având toate ingredientele: risc de avalanșă minim, diferență de nivel considerabilă și parteneri extrem de bine pregatiți și cu chef de treabă.

Am avut parte de toate tipurile de zăpadă: înghețată și plină de capcane pe platou, “tablă” firnuită pe firul văii, afânată prin poieni și umezită spre final.

Vestea bună este că la retragere a început să ningă, deci sperăm că iarna va reveni măcar cât să nu spunem, așa cum am gândit cu toții deja, că: “e mai nasol ca anul trecut”.

În prima jumătate a iernii am reușit să parcurgem pe skiuri rute în Piatra Mare, Postăvarul, Munții Neamțului, Piatra Craiului și, evident, Bucegi.

Să vedem ce se va întampla în a doua jumătate a primăverii (ups, mă scuzați: a IERNII!).

 

 

Ski de tură în Piatra Mare

Posted on by

Pentru că luna ianuarie a anului 2017 a fost generoasă cu noi și zăpada a fost abundentă, am organizat câteva ieșiri de ski de tură în Piatra Mare. Spre deosebire de Cristianul Mare (Postăvarul) amenajat pentru ski alpin, Piatra Mare, mult mai “lăsata în pace” de avântul “civilizator” al oamenilor, se pretează foarte bine la ski de tură.

Platoul din zona vârfurilor înalte, drumurile forestiere de la baza masivului, potecile largi și accesibile și, nu în ultimul rând, prezența cabanei la peste 1600 m altitudine, fac din acest munte o țintă predilectă a celor care practică atât drumeția de iarnă cât și skiul de tură.

În zilele din prima jumătate a lunii ianuarie am fost în zonă pe skiuri urmând traseul: Dâmbul Morii-Cabana Piatra Mare pe Drumul Familial-Vârful Piatra Mare-stâna Pietricica-Cascada Tamina-Timișul de sus.

Zăpada perfectă, înghețată și compactată în zona platoului somital și afânată (pulver) în zonele umbrite (păduri, drumuri forestiere) au făcut din această tură simplă, dar solicitantă, un frumos traseu pentru acest tip de activitate.

Poienile înecate în zăpadă și cei 6 km de drum forestier spre Timiș, dar și zona vârfului Piatra Mare au fost parcurse pe skiuri, urcate și coborâte, pe parcursul câtorva zile de vis.

Ceața și viscolul din zilele precedente turelor au oferit un surplus de spectaculozitate peisajului, îmbrăcând fiecare ramură de brad sau colț de stâncă în chiciură și modelând cornișele de pe creastă.

Cu doar o săptamană în urmă parcursesem traseul spre cabana Piatra Mare pe Drumul Familial, dus-întors, prin pulver neantins și temperaturi de -21 grade.

În săptămânile care vor urma vom organiza și alte ture pe skiuri în diverse masive din Carpați: Neamțului+Baiului, Bucegi, Iezer-Papușa și Retezat.

 

Praf și pulver-ski de tură în Bucegi

Posted on by

Zăpada tip pulver este visul oricarui schior de off-piste. Doar că la noi in Carpați, datorită mai multor factori climatici, acest tip de zăpadă “ține” foarte puțin. Abia câteva zile pe an. De aceea devine cu atât mai prețioasă și nu trebuie ratată!

Acesta a fost și scopul nostru la acest sfârsit de an când am organizat o ieșire de ski de tură în nordul Bucegilor. Dupa câteva zile de ninsori urmate de temperaturi foarte scăzute (-14…-17ºC) în căldarea Mălăiești am întâlnit un pulver superb.

În prima zi s-a urcat pe valea Glăjăriei 3-4 km pe drum forestier și 2 ore prin poienile și pădurile din valea Mălăiești, integral pe skiuri până la cabană.

A doua zi a fost urcată valea în continuare până la Hornuri (punct maxim atins cca. 2100 m altitudine) prin zăpadă până la genunchi. Riscul de avalanșă a fost destul de mare pe vâlcelele afluente văii, dar le-am evitat mergând pe firul principal la o distanță respectuoasă.

Coborârea de aproape 1300 m diferență de nivel din căldarea superioară până aproape de uzina electrică a fost un ramas bun în stil alpin pe care ni l-am luat de la anul 2016.

Privim spre 2017, mai ales spre sezonul alb, cu încrederea pe care ne-o dă o iarnș așa cum erau pe vremuri și asa cum trebuie să fie.

Ne așteaptă multe ture hivernale pe care le organizăm până la sfâșitul lunii mai: ski de tură, alpinism și drumeție pe rachete de zăpadă.

 

 

Ski de tură în noiembrie sau Nerăbdare mare

Posted on by

“Ce nerăbdători sunteți!”, a exclamat o doamnă care ne-a vazut pe 18 noiembrie urcând pe skiuri de tură în Postăvarul în plin soare și cu zăpada picurând de pe brazi…

Într-adevar, am fost și suntem nerăbdători să începem sezonul de iarnă și să putem “încălța” skiurile pornind la deal. Nu de altceva, dar ca să avem apoi de unde coborî…

După recenta ninsoare se depusese un strat oarecare de zăpadă și, ca să nu cumva să-l ratăm pe tot, am urcat din Poiana Brașov până pe Vârful Postăvarul într-o tură scurtă, dar agreabilă.

Gheața și pietrele de pe prima porțiune a Drumului Roșu s-au transformat în zăpadă surprinzător de bună pe măsură ce urcam, profitând și de movilele de zăpadă făcute de tunuri.

Ne-am amuzat urcând astfel vârfuri celebre: Elbrus, Kazbek, Damavand, Ararat etc. chiar dacă erau cu 4000 m mai mici.

A urmat un tur de orizont de pe vârf, marea de nori de pe văi și o scurtă pauză pentru a pregati coborârea.

Zăpada nu a fost grozavă, dar ne-am simțit minunat ca ăntotdeaua când skiem oriunde am fi.

În Făgăraș cu siguranță erau condiții mai bune, dar am fost limitați de timp (și spațiu) și ne-am mulțumit cu ce aveam mai la îndemână.

Așteptam iarna adevărată care va veni ea, va veni!

Avem în plan multe ture în sezonul de iarnă care sperăm să înceapă cât mai curând: traversarea masivului Iezer-Papușa, ruta Cabana Sâmbăta-fosta Cabană Urlea, vârfurile Lespezi (2522m) și Dara (2500m) din Făgăraș și multe altele.

Cu skiurile de tură prin Bucegi

Posted on by

Skiul de tură în zona Platoului Bucegilor și a culmilor interioare ale masivului rămâne o activitate extrem de plăcută dacă zăpada este bună și trupa pregătită și echipată corespunzător.

Fără risc de avalanșă a fost parcurs într-o zi lungă traseul Cota 2000-Valea Izvorul Dorului (s-a coborât pe un vâlcel prin spatele vf. Furnica)-Culmea Lăptici-Babele din Cocora-Plaiul lui Păcală-Cabana Padina-Hotel Peștera-drumul lui Butmăloiu-Valea Dorului-Șaua Dorului-Cota 1400.

Splendidă a fost coborârea pe Plaiul lui Păcală până în Valea Ialomiței. Poienile troienite, culmile domoale cu zăpadă neatinsă și peisajele superbe au făcut din această tură o reușita totală.