Category Archives: recomandate

Iarnă timpurie sau Creste înzăpezite în octombrie

Posted on by

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la iarnă mă entuziasmez brusc și nu te mai înțelegi cu mine până nu o văd cu ochii mei.

De curând, mai exact în octombrie, am avut parte de două ture de iarnă autentică în Făgăraș și Bucegi. Aici am „admirat” primele avalanșe din acest sezon.

În ambele masive, la peste 1800 m altitudine, am organizat două ieșiri de alpinism în condiții tipice pentru lunile decembrie-martie, deci mult mai târziu din punct de vedere calendaristic.

Muchia Lespezi-Negoiu și Muchia Bâlei din Făgăraș ne-au pus serios la treabă: spart urme până la baza traseelor, risc de avalanșă moderat, cornișe și viscol. Aflate la altitudine mare (peste 2200m) aceste două creste sunt rute clasice de alpinism de iarnă, punând probleme diverse, dar oferind deopotrivă satisfacții mari. Aeriene și expuse în sezonul alb, nu oferă condiții ușoare de retragere, acest aspect complicând ascensiunea, forțați fiind să terminăm traseul sau să ne retragem la nevoie pe aceeași rută.

În Creasta Padinei Crucii din Bucegi am intrat urcând un culoar abrupt direct din ultima căldare a Văii Mălăiești, ceea a sporit ineditul ascensiunii. Traseu rar parcurs iarna, cu rocă friabilă, asigurări precare și treceri expuse, pune și probleme de orientare uneori. Nu este chiar același lucru dacă, din cauza condițiilor meteo, se deviază cu câțiva metri într-o direcție sau alta. L-am terminat cu bine și am coborât pe Hornul Mic din valea mai sus amintită.

Buna pregătire fizică și tehnică a echipelor, împletită cu cunoștințele și priceperea noastră au dus la succesul turelor, dechizând astfel sezonul hivernal.

Când scriu aceste rânduri, zăpada se va fi topit deja, iarna retragându-se acum doar pentru a reveni în forță. Sperăm…

Un album găsiți pe pagina noastră de facebook

https://www.facebook.com/alpinechallengero/

Colaborări

Posted on by

În sezonul de vară, în afara turelor din Alpi și a câtorva ieșiri de alpinism-carpatism, ne-am dedicat drumeției, atât cu adulți, cât și cu copii.

Astfel, am colaborat cu câteva agenții și am realizat câteva ture foarte interesante în zone pitorești. Normal, doar n-o să mergem unde e urât și anost!

Cu “Romania Active” am ghidat un grup de turiști francezi, seniori (între 54 și 77 ani), în Obcinele Bucovinei și Munții Maramureșului. Au fost parcurse trasee către obiective importante (mânăstiri, biserici de lemn, sate izolate, vârfuri vulcanice etc) pe jos, fără mijloace auto. Ospitalitatea localnicilor, calitatea clienților și perfecta organizare (meritul Ralucăi Teodor – Romania Active) au dus la o reușită totală. Fără sincope și evenimente neplăcute am străbătut într-o manieră inedită două zone aparte din nordul țării. Despre turele cu turiști străni am mai scris și n-o să epuizez subiectul acum. O să spun doar atât: este “altceva”. Cine are urechi de auzit să audă.

Cu “Picior de plai“ am colaborat la câteva ieșiri de o zi în Ciucaș (2 ture distincte), Iezer-Păpușa, Făgăraș, Munții Baiului, Bucegi. Împreună cu colega mea, Andreea Nuță, am ghidat grupuri de turiști de nivel mediu (spre avansat) către zone ultracunoscute din Carpați: Creasta Gropșoarele-Zăganu, Cheile Văii Stânei, Lacul Iezer, Vârful Iezerul Mare, Vârful Lespezi (2522 m), Traversarea Munților Baiului din Azuga în Trăisteni, Polițele Barbeșului etc.

Pasiunea și entuziasmul puse în joc de Daniel Iancu (“Picior de plai”), coroborate cu profesionalismul nostru, au dus la reușita turelor. Satisfacția supremă este, mereu, recurența cu care clienții revin în turele noastre.

Am lăsat la sfârșit, dar nu pe ultimul loc, taberele cu copii organizate de “Himalaya Travel”. Un loc aparte în activitatea noastră, dar niciodată de neglijat (doar trebuie să avem grijă de succesorii noștri!) taberele din Retezat (7 august – 20 august) au strâns anul acesta 58 copii care au participat. Au fost atinse vărfurile Peleaga (2509 m) și Păpușa (2508 m), dar și Custura Bucurei, Judele sau Păpușa mică, mai scunde, dar deloc de ignorat.

Ca activități pentru cei mici aș aminti drumeții către Cabana Buta, laguna din Valea Pelegii sau Curmătura Bucurei, dar și jocuri cu mingea sau altele (deh… lipsa semnalului GSM duce la reîntoarcerea către copilăria activă și, de ce nu?, reală. Sau, oricum, nu virtuală.)

Nu s-a terminat, “va urma” (ca în serialul Dallas). Începe toamna. Mult mai multă liniște și mai puțină căldură. Vom reveni cu detalii despre tabere și ture de drumeție.

 

 

Întorși din Alpi sau Cum ne-am petrecut sfârșitul iernii

Posted on by

Am încheiat oficial sezonul de iarnă. De ce abia acum? Pentru că în perioada 30 iunie – 25 iulie am fost plecați în Alpi unde iarna este stăpână absolută la altitudine. Concret, destinațiile noastre au fost Monte Rosa (două ture distincte), Mont Blanc și Grossglockner.

În Monte Rosa au fost urcate vârfurile: Punta Gnifetti (4559 m), Parrotspitze (4432 m), Ludwigshohe (4342 m), Pyramide Vincent (4215 m), Balmenhorn (4167 m). Pentru “colecționarii” de patrumiari acest masiv deosebit de interesant este o mină de aur. Nu numai că aici se găsește al doilea vărf ca altitudine din Alpi (Dufourspitze 4634 m), dar sunt multe alte vârfuri foarte tentante. Diversitatea peisajului ne-a purtat de pe ghețari cu labirint de crevase, pe creste de zăpadă ascuțite și aeriene, până la pasaje stâncoase poleite cu gheață.

Mont Blanc-ul a fost atins pe ruta clasică, dar cu o abordare mai specială. Prima zi: Bellevue (1700 m) – Nid d’Aigle (2300 m) – Refuge du Tete Rousse (3200 m) unde s-a dormit la cort. A doua zi: Tete Rousse (3200 m) – Refuge du Gouter (3800 m) – Refuge Vallot (4300 m) unde am înnoptat în condiții de bivuac. A treia zi: Vallot (4300 m) – Mont Blanc (4810 m) – Bellevue (3000 m de coborăre – un adevărat tur de forță).

Grossglockner, cel mai înalt vârf din Austria, l-am urcat pe ruta Luckner Haus (1900 m) -Studl Hutte (2800 m) – Erzherzog Johann Hutte (3470 m) în trei zile. După două zile de ninsoare și viscol, care ne-au ținut prizonieri în cabană cu ochii pe fereastră, nervoși și plictisiți, am reușit ascensiunea vârfului pe o vreme de iarnă autentică. Traseul spectaculos, mai greu decât alte rute normale de pe vârfurile frecventate, a culminat la 3798 m după o ascensiune in teren mixt (zăpadă, stâncă, gheață) grație ninsorilor recente, vântului puternic și temperaturilor scăzute.

Echipele s-au descurcat minunat, nu au fost probleme în afara celor binecunoscute (rău de altitudine, aclimatizare). Vremea capricioasă a făcut ascensiunile mai interesante și toți participanții au înțeles importanța antrenamentului din timpul anului, esențial pentru reușita oricărei ture la altitudine și, mai ales, pe un teren atât de divers precum cel din Alpi.

Tură de anduranță în Piatra Craiului

Posted on by

De multă vreme am ajuns la concluzia că ieșirile din timpul săptămânii sunt mai aproape de ceea ce trebuie să găsim pe munte: liniște și pace.

Dar muntele, liniștea și pacea nu au fost decât un decor pentru planurile din ziua de 16 iunie.

Traseul pe care l-am plănuit și, în cele din urmă l-am realizat, a fost: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Vf. Turnul-Vf. Ascuțit-Vf. La Om-Coama Lungă-Șaua Funduri-Poiana Funduri-La Table-Cheile Pisicii-Prăpăstii-Fântâna lui Botorog (28 km).

Comparând cu precedenta tură de rezistență din Bucegi (Arcul Bucegilor 40 km – 8 ore), aici am parcurs 28 km în același interval de timp. Nu forma fizică a fost cea care a dictat asta ci dificultatea traseului. Dacă în Bucegi am parcurs totul în mers rapid, în Piatra Craiului “asperitățile crestei“ nu ne-au permis alergarea, terenul mult mai accidentat încetinindu-ne mult.

Parte a unui lanț întreg de ture de acest gen (anduranță, distanțe mari în interval cât mai scurt), parcurgerea integrală a Crestei Pietrei Craiului este aparte datorită caracteristicilor acestui munte unic in România.

Vor urma ale ieșiri: Postăvarul-Piatra Mare într-o singură tură de o zi, Creasta Făgărașului, Cozia.

Tură de anduranță în Bucegi

Posted on by

Într-o zi lungă – o tură lungă. Cam ăsta a fost scopul când am parcurs traseul: Stația de telegondolă Sinaia-Cota 1400-Cota 2000-Piatra Arsă-Babele-Omu-Doamnele-Bătrâna-Șaua Strunga-Padina-Valea Dorului-Cota 2000-Cota 1400-Stația de telegondolă Sinaia (40 km – 8 ore de mers).

Bucata finală a „arcului” – Strungulița-Tătăru-Deleanu-Lucăcila-Bolboci ar mai fi însemnat 2-3 ore de „tropăială” pe care le amânăm pentru altă dată.

Mai avem în plan diverse trasee de alergătură pentru neliniștiți și nestatornici (în ale drumeției!): creasta Pietrei Craiului într-o singura zi sau creasta Făgărașului în două zile.

Le păstram pentru momente însorite sau măcar neploioase.

 

Primăvară cu echipament de iarnă

Posted on by

Pentru că luna mai a păstrat ceva zăpadă și pentru noi pe culoarele văilor alpine am organizat mai multe ture pe astfel de trasee.

Au fost parcurse cu colțari și piolet în Bucegi:

– valea Bucșoiului cu coborâre pe firul secundar al Văii Morarului;

– valea Caprelor cu coborâre pe Brâna Caprelor (tot în zona nordică Mălăiești-Bucșoiul).

În Piatra Craiului am urcat pe Padina lui Călineț, iar retragerea am făcut-o pe Brâul Ciorânga Mare.

Pe parcursul sutelor de metri urcați și coborâți am întâlnit zăpadă în toate stările (când dură – firn, când apoasă apoi solidă și compactă sau plină de rimaye, oarecum echivalentul crevaselor din munții înalți).

Săritori parțial descoperite ne-au pus probleme specifice mersului în teren mixt, din nou un antrenament bun pentru condițiile din Alpi sau Caucaz.

Ski de tură pe Valea Morarului

Posted on by

Nu am renunțat la skiul de tură și nici nu vom renunța atât timp cât va mai exista o mică șansă de a găsi câteva sute de metri de zăpadă ascunși pe undeva.

Astfel, într-o zi din timpul săptămânii, am urcat la colțari și piei de focă pe Valea Morarului.

Coborârea pe aceeași vale a fost mai grea decât ne așteptam din cauza căldurii care a stricat zăpada destul de rău, facând-o apoasă și grea.

Dar totul a decurs bine și am avut parte de o tura reusita, cu siguranță una dintre ultimele ieșiri la ski din acest an.

1 mai în Făgăraș

Posted on by

Pentru că zăpada se topește în ritm galopant, am alergat să mai prindem ultimele rămășițe ale iernii cu ocazia nobilelor și relaxantelor sărbători de 1 mai.

În Făgăraș, mai exact in zona Bâlea, lumea se speriase de prognoza nu tocmai îmbietoare astfel că am avut parte de 3 zile de liniște și ski de tură.

Au fost parcurse pe skiuri văile Doamnele, Bâlea, Văiuga de pe versatul nordic, Capra și Fundul Caprei de pe versantul sudic, plus legăturile dintre ele.

Am văzut mai mult sau mai puțin ”în direct” avalanșele de primăvară atât de impresionante și de o frumusețe stranie. Practic fiecare culoar avea urme mai vechi sau mai noi de curgeri de zăpadă. Cea mai impreionantă era cea de deasupra cascadelor de gheață de la Bâlea care măturase tot versantul, o placă imensă ruptă și venită la vale.

S-a urcat și pe vârfurile Văiuga și Vânătarea lui Buteanu, ultimul fiind unul dintre “optmiarii” de 2500 m ai Făgărașului unde am intalnit urme de urs!

Zăpada umedă și grea ne-a îngreunat mult mișcarea, dar am luptat și am reușit să ne luam adio de la skiul de tură pe anul acesta într-un mod pe care l-am dorit cât mai muncitoresc cu putință. Doar a fost 1 mai…

Iarnă grea în Padina Închisă

Posted on by

Dintre văile de abrupt nemarcate din Piatra Craiului, Padina Închisă are, poate, cea mai comodă cale de acces. Venind dinspre Zărnești pe drumul care trece pe lângă Schitul de la Colțul Chiliilor spre refugiul Diana intrăm pe traseul care la început nu promite nimic, dar se deschide spectaculos după câteva sute de metri. Zona este impresionantă prin pereții imenși care o închid, dându-i și numele, de altfel.

La începutul lunii aprilie, pe viscol și temperaturi scăzute (-10°C), am organizat o tură în zonă, o tură de iarnă autentică. Săritorile văii au fost urcate în condiții de mixt (zăpadă, gheață și pasaje stâncoase), vremea nefiind tocmai prietenoasă. Dar echipa s-a descurcat foarte bine și a fost foarte cooperantă și bine pregătită fizic și tehnic.

S-a urcat până la nivelul Strungii Izvorului unde depozitele de zăpadă impresionante și vremea urâtă din creasta principală, ne-au influențat decizia de a coborî pe același traseu.

Brâna Caprelor, îngropată efectiv în zăpadă și imposibil de ocolit, a fost trecută cu balustradă de coardă, minimizându-se astfel riscurile unei accidentări în caz de avalanșă.

Ca sa dăm o idee clară despre câtă zăpadă am găsit în zonă, grota de pe traseu avea intrarea complet astupată și orice traversare a pus probleme mai mult sau mai puțin serioase.

A fost practic o trecere prin două anotimpuri: plecând din primăvara de la poalele muntelui spre iarna de sus și înapoi.

Sau, mai precis, de la noroaiele primăverii la… ce trebuie să fie în perioada asta a anului.

Traseul nefiind dificil în mod normal, în condițiile date a fost impresionant și doar o bună cunoaștere a tehnicii de iarnă și a zonei, precum și prestația excelentă a echipei de clienți au dus la reușita turei.

 

 

 

 

 

Atelier despre avalanșe în Făgăraș

Posted on by

Fiind (încă sau de abia acum) “de sezon” am organizat în zilele 31 martie – 01 aprilie la Cabana Valea Sâmbetei un mini atelier despre avalanșe.

În prima seară am discutat câteva aspecte teoretice despre acest subiect, pentru a putea avea cât mai mult timp disponibil pentru exerciții practice în ziua următoare.

S-a vorbit despre: definirea termenului de avalanșă, clasificarea avalanșelor (după forma de plecare, după forma de curgere), mecanismul de declanșare a avalanșelor (forțele care guvernează fenomenul), situațiile de risc (tipuri de văi, înclinații de pante, tipuri de zăpadă, condiții antropice și naturale, condiții meteo și nivo), evitarea și minimizarea riscului.

Au urmat exemple concrete (fotografii, filme, relatări de cazuri reale) și trecerea în revistă a echipamentelor de salvare cunoscute până în prezent.

În ziua următoare a fost prezentat echipamentul minim pe care orice skior sau alpinist trebuie să-l aibă (și să știe să-l folosească!). Apoi s-au făcut exerciții practice: profilul zăpezii (straturi, teste de stabilitate, teste de compresie, tipuri de cristale), detectarea victimelor cu DVA-ul, localizarea exactă cu sonda (teste de recunoaștere a materialului sondat), săparea cu lopata și dezgroparea victimei.

Participanții s-au împărțit pe echipe și toate “victimele” au fost “salvate” în timp util.

Profitând de faptul că zona Sâmbăta este emblematică pentru declanșarea avalanșelor s-au putut observa diverse tipuri de curgeri deja declanșate, dar și unele zone din care urmează să ”plece” zăpada.

Deși a fost mult volum de informație, participanții au dovedit interes și dorință de a învăța și exersa, ceea ce a fost o plăcere pentru mine ca organizator.

Să sperăm că nu va fi nevoie ca informațiile oferite să fie aplicate vreodată practic.