Ciucaș, cel mai mare munte mic

Cu ’’doar’’ 1954m Ciucașul este, fără discuție, un munte cu altitudine relativ joasă în Carpații noștri. Dar ar fi o dovadă de superficialitate dacă am lua în considerare, pentru calificativul ’’interesant’’, doar altitudinea. Multitudinea de forme stâncoase deosebite, unice chiar, varietatea florei alpine, clima aspră care face iernile să fie redutabile și multe altele, ar întregi o descriere despre acest masiv, fără a spune, nici pe departe, totul.

Întâlnim aici, fie pe poteci marcate, fie pe drumuri mai puțin umblate, megaliți emblematici pentru Ciucaș: Turnul Goliat, Tigăile sau Țiglăile, Turnul de aramă, Mâna Dracului, Sfinxul Bratocei, Turnul Roșu și Turnul Căprioarei sunt doar câteva. Termenul de ’’turn’’ ne duce cu gândul la o cetate. Da, poate, dar nu este o cetate în ruină, construită de mâna omului și, deci, predestinată efemerului, ci una, dacă nu eternă, măcar durabilă.

Omul a dat doar denumirile, uneori controversate. Cazul Tigăilor este un bun exemplu. Grupul de stânci cu acest nume nu are deloc formă de tigaie sau, mă rog, așa cum sunt îndeobște tigăile de uz casnic. În unele lucrări apare, însă, termenul de Țiglăi pentru aceeași zonă, substantiv care înseamnă ’’sticlete’’ (de la ’’țiclete’’ sau ’’țiglete’’). Un pic altceva. Nu am numărat cu atenție sticleții din această parte a Ciucașului, dar cu siguranță sunt mai numeroși decât tigăile. Sau, în orice caz, ar fi premise să existe.

Alt lucru interesant despre Ciucaș este că, deși este minuscul în comparație cu marile masive din Meridionali, are o populație de capre negre stabilă. Nu se pot vedea decât rar pe traseele circulate, dar acestea nu ocupă decât o mică parte din suprafața muntelui.

Iernile aspre, tipice Carpaților de curbură din care face parte și Ciucașul, cu viscole puternice și zăpezi mari, îmbracă orice detaliu în chiciură, dându-i un aspect incredibil de spectaculos. Orice piatră, orice brăduț sau ienupăr devine o operă de artă după perioade cu ceață, vânt și zăpadă.

Pasionați de acest mare munte mic, îl vizităm în fiecare iarnă destul de des (nu atât pe cât ne-am dori). Am ajuns să-i cunoaștem atât zonele accesibile tuturor (vârfurile principale, culmile marcate) cât și cotloanele cele mai ascunse (brânele expuse, culoarele înguste, crestele aeriene).

Am făcut de-a lungul timpului și traseele de alpinism din zonă și iarna mergem des la ski de tură sau drumeții pe rachete de zăpadă. Dar nu disprețuim nici rutele turistice marcate.

Pentru începutul iernii am ales un traseu în circuit cu plecare și întoarcere în zona cabanei Babarunca. Astfel, am urcat pe Piciorul Teslei, poiana Teslei (munte de o formă cu totul particulară pentru Ciucaș), am trecut pe sub Turnul Roșu și Turnul Goliat pentru a ajunge în Șaua Tigăilor sau Țiglăilor. Vârful Ciucaș a fost plăcerea supremă, iar coborârea pe Valea Babaruncăi, cu cheile ei interesante, au încheiat o zi de mers exclusiv pe zăpadă. La acest moment al iernii zăpada nu este mare, deci nici risc de avalanșe nu a fost, dar gheața și crusta dură au reclamat utilizarea colțarilor la urcarea pe vârf și coborârea în vale.

Așteptăm epoca marilor zăpezi în care vom reveni aici cu rachete sau skiuri de tură.

File de final de toamnă

Pentru că, după 2-3 zile de iarnă, toamna a revenit în toată splendoarea ei am profitat de ocazie și ne-am întors la turele de alpinism și traseele nemarcate din Bucegi și Piatra Craiului.

Pe stâncă uscată și temperatură numai bună de cățărat am parcurs pe firele principale Valea Coștilei, Valea Colților, Valea Gălbenele (și Colțul Gălbenele) la urcare.

Coborârile au fost făcute pe Valea Scorușilor-Valea Mălinului, Valea Albă și Creasta Văii Albe-Brâna aeriană. Acestea din urmă sunt mai accesibile și pretabile la coborâre dacă echipa știe să facă rapel și este bine antrenată.

În Piatra Craiului am traversat pe Brâul de sus Hornul Închis după ce am urcat mai întâi pe Vâlcelul cu fereastră. Retragerea a fost pe Brâul Ciorânga Mare, traseu marcat acum, dar transformat dintr-unul dintre cele mai interesante brâuri din abruptul vestic al masivului. Inițial, acum câțiva ani când a fost marcat, ne-am scandalizat puțin, dar am realizat că inițiativa Parcului Național și a Salvamontului au fost inspirate pentru că oricum traseul era cvasi-frecventat și nu doar de oameni echipați și în cunoștință de cauză. Așa încât, marcajul conduce bine și te poate scuti de surprizele neplăcute pe care simpla potecă nemarcată nu și le impută.

Am avut timp și de un scurt atelier de inițiere în cățărare, ținut în Cheile Râșnoavei. Acolo au fost învățate rapelul, urcarea pe coardă și tehnici de escaladă/cățărare pe stâncă, nodurile principale din alpinism și altele.

Am incheiat sezonul de toamnă, unul dintre cele mai lungi și mai prolifice din ultimii ani, cu o parcurgere a Văii Mălinului, zona inferioară, cuprinsă între Hornul Mare de la scară (Hornul Mare Pământos) și Valea Cerbului (poteca turistică marcată). Rar străbătut, cu săritori enorme (35-40m) și verticale, slab echipat (pitoane vechi) și destul de lungi (7-8 săritori mari), traseul străbătut pe fir, fără a ocoli prin ’’zarzavatul’’ de pe coaste, depășește gradul pe care Valea Mălinului îl are oficial (Emilian Cristea etc – Bucegii. Turism-Alpinism grad 1B). Aici discutăm despre 4B cel puțin și A1 pe alocuri. Cu o coardă de 70m și una de 30m am urcat și coborât săritorile cu amenințarea ninsorii în ceafă. Care a venit exact la timp, când ajunseserăm deja jos.

De acum înainte schimbăm registrul, dar și echipamentul. Trecem la cel de iarnă și la abordarea altor trasee în care riscul de avalanșă devine o prezență continuă.

Avem în plan creste și muchii (alpinism), dar și ski de tură, ski alpin și drumeții pe rachete de zăpadă. De asemenea, vom aloca câteva zile pentru cursuri de inițiere în drumețiile și alpinismul de iarnă, dar și cunoașterii și prevenirii avalanșelor.

Iarnă pentru o zi

A fost, da, iarnă pentru o zi. Cu tot ce trebuie: zăpadă, viscol, ger. N-am putut să ne abținem și am mers să vedem cu ochii noștri, să intrăm, chiar dacă știam că temporar, în sezonul care ne place cel mai mult. Am urcat pe Valea Morarului care ne-a primit cu ceață și zăpadă pulver în care intram până la șold, pentru ca sus să ne ia în primire un viscol puternic. Am ieșit cu fețele biciuite de acele de gheață pe Creasta Morarului și am coborât pe firele secundare ale Văii Cerbului prin zăpada afînată care ne trecea de genunchi. Vântul nu s-a potolit decât în zona de pădure din dreptul Văii Seci a Coștilei. Astfel, am parcurs mai mult de jumătate din traseu la minus -10 grade Celsius grație vântului puternic.

Numeroasele urme de urs din zonele forestiere ale ambelor văi ne-au demonstrat că nu suntem singurii care preferă iarna. Câinele ’’împrumutat’’ de la Gura Dihamului ne-a însoțit întreaga zi, ca un partener fidel și experimentat. Am asistat și la o luptă pentru supremație între doi țapi de capră neagră. A învins cel mai matur, tânărul fiind aruncat cca. 12m în gol de pe o stâncă în zăpada mare și moale care i-a amortizat șocul. L-a trimis să mai ’’citească’’ teoria…

Am folosit practic echipamentul de iarnă (bocanci cu talpă rigidă, parazăpezi, colțari și piolet) fără de care n-aveam ce căuta pe acolo.

La două zile după această ieșire ’’de iarnă’’, temperaturile au crescut și s-a topit 99% din zăpadă. Toamna a revenit în forță și noi am reluat turele de alpinim și drumeție specifice în acest anotimp.

Ture de toamnă 2018

Pentru că vremea bună și stabilă de toamnă a permis ne-am ’’jucat’’ mai mult în zonele de abrupt ale Bucegilor și Pietrei Craiului parcurgând mai multe trasee clasice de alpinism sau nemarcate.

Mai exact, în Bucegi am însoțit clienți pe Valea Gălbenele (firul principal, firul secundar și Hornul dintre fire), Valea Mălinului, Valea Seacă dintre Clăi, Valea Comorilor din Jepii mici, Vâlcelul Mortului din Caraiman, Hornul cu Florile, Valea Morarului, Brâna aeriană, Acele Morarului, Colțul Gălbenele.

În Piatra Craiului am parcurs Padina lui Călineț, Valea Podurilor, Valea Vlădușca, Brâul de mijloc, Vâlcelul cu fereastră.

Am avut parte de ambele tipuri de stâncă, conglomerat și calcar, care sunt predominante în aceste două masive.

De asemenea, nu am uitat nici drumeția și am dedicat două ture pentru Vârful Moldoveanu 2544m urcat prin Valea Viștei și creasta Pietrei Craiului în sensul nord-sud (Vf. Turnu-Șaua Funduri).

O tabără de mountain biking cu copiii în Munții Mehedinți a încheiat anul acesta seria colaborărilor cu Himalaya Travel cum nu se putea mai bine.

Alături de ’’Picior de plai’’ am ghidat pasionați de drumeție în Bucegi (Vf. Omu 2507m, Vf. Bucura Dumbravă 2500m, Vf. Bucșoiu 2492m, Valea Cerbului), Piatra Craiului (Vârful Ascuțit 2150m) și Făgăraș (Vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507m, Vf. Lespezi 2522m, Cornul Călțunului 2510m).

Ture externe 2018

În această vară am organizat și câteva ture în afara țării ca să nu pierdem contactul cu zăpadă și altitudinea mare.

Prima ieșire a fost în Alpii italieni, masivul Monte Rosa, unde au fost urcate vârfurile Punta Gnifetti 4559m, Ludwigshoehe 4342m, Pyramide Vincent 4215m, Balmenhorn 4167m. Vremea bună a fost înlocuită treptat de cu viscol și ninsoare făcând ca ascensiunile să fie solicitante și delicate.

A urmat apoi răsplata din Elveția în persoana Matterhorn-ului care a fost urcat pe o vreme splendidă, rară în acest munte emblematic pentru Alpi. S-a urcat creasta Hoernli fără probleme deosebite, ocazie cu care felicit echipa pentru nivelul la care a evoluat.

A doua tură a fost o expediție în Caucazul rusesc, ținta fiind vârful Elbrus 5642m, cel mai înalt din Europa și din Caucaz.

Într-o săptămănă cu vreme închisă și geroasă s-a urcat de două ori pe vârf, expediția atingându-și astfel obiectivul 100%. S-a dormit la cort la altitudinea de 3800m, iar aclimatizarea s-a făcut pe ruta spre vârf urcând treptat spre 4500 și 5000m în zile consecutive.

Sezonul turelor externe a fost închis în august cu o tripletă foarte populară. Și anume Rila (Bulgaria), Pirin (Bulgaria) și Muntele Olimp (Grecia). Vremea a fost splendidă, răsplătindu-ne astfel pentru strădaniile din primele două ture.

Au fost urcate vârfurile Musala (cel mai înalt munte din Peninsula Balcanică 2925m) și Aleko (2713m) din Rila, Vihren (2914m) și Kutelo (2908m) din Pirin.

Muntele Olimp și zeii săi ne-au îngăduit să atingem Mytikas (2917m), Skolio (2909m) și Skala (2866m), Skolio (2909m) și Skala (2866m).

Alpinism, drumeție și tabere mai-august 2018

În sezonul cald am reușit să ne strecurăm printre ploile cu care vara aceasta ne-a pedepsit și ne-am ’’ocupat’’ puțin de zonele alpine din Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș și nu numai.

La început pe zăpadă, deci încă folosind colțarii și pioletul, apoi trecând treptat la echipamentul de vară, am parcurs cu diverse grupuri mici și medii traseele cărora toată iarna le-am dus dorul. Au fost parcurse Valea Coștilei cu coborâre pe Creasta Văii Albe și Brâna aeriană, creasta Padinei Crucii și Acele Morarului în Bucegi. În Piatra Craiului am fost pe Brâul Ciorânga mare (ambele ramuri), Valea Podurilor, Vâlcelul Caprelor.

Făgărașul ne-a suportat pe Custura Ciobanului, Muchia Vârtopel-Arpășel, Piscul Bâlei și Piscul Laiței.

Am fost și în Parâng unde am urcat câteva culoare cu zăpadă în zona căldărilor Roșiile și Gâlcescu în prima parte a intervalului.

Colaborările cu ’’Picior de plai’’ au continuat și în acest sezon, reușind să ducem la bun sfârșit drumeții frumoase în Munții Baiului (Poiana  Narciselor și Vf. Baiul Mare), Bucegi (traversare Râșnov-Mălăiești-Țigănești-Clincea-Bran), Piatra Craiului (Vf. La Om 2238m), Făgăraș (Vf. Negoiu 2535m, Vf. Lespezi 2522m, Cornul Călțunului 2510m, Vf. Mușeteica 2448m) și interesanții Munți Grohotiș unde am făcut o frumoasă traversare.

Cu Himalaya Travel ne-am ocupat și de cei mici, ca de obicei. Mai exact în cadrul a două tabere de mountain biking cu copiii la Viștișoara (Făgăraș) și la Râșnov. Am pedalat cu mic, cu mare zeci de kilometri pe drumuri forestiere bucurându-ne de solitudinea și liniștea locurilor. O activitate pe cât de ecologică pe atât de sănătoasă pentru toate vârstele.

Mai amintesc și de cele câteva drumeții pe care le-am organizat noi pe creasta Pietrei Craiului, în Retezat (zona Văilor Stânișoara și Ștevia), Făgăraș (Vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507m, Valea Paltinului, Valea lui Stan) și în Bucegiul nordic (Valea Gaura, Culmea Clincea, Vf. Lancia).

Alpinism februarie-aprilie 2018

A doua jumătate a iernii am împărțit-o între alpinism și drumeție pe rachete.

Vârful Urlea din Făgăraș a fost urcat în două zile de muncă prin zăpadă mare, cu o noapte petrecută la refugiul din Șaua Moșuleții. Cu apropierea pe rachete și finalul la colțari și piolet am urcat un vârf important din creasta principală a Făgărașului.

Ne-am mai îndeletnicit și cu un stagiu de inițiere în alpinism de iarnă la cabana Padina. Cu această ocazie participanții au învățat mersul cu colțarii și pioletul, utilizarea corzii,  rapelul, asigurările și autoasigurările, căutarea victimelor în avalanșe, dar și deplasarea pe rachete cu bețele de tură. Am făcut exerciții în Valea Horoabei, Șaua Strunga și Vârful Colții Obârșiei.

Un mic atelier despre avalanșe am organizat apoi în Valea Sâmbetei, zona fiind celebră pentru frecvența acestui fenomen natural despre care trebuie să știe fiecare montaniard și să-l respecte ca atare.

Cu ’’Picior de plai’’, cu care colaborăm cu succes de un an, am făcut drumeții frumoase de iarnă în Cozia (Vârful Ciuha Mare pe la Mănăstirea Stânișoara), Ciucaș (Vârful principal), Piatra Dragoslavelor din Masivul Leaota, dar și circuitul cheilor din Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Pisicii, Cheile Brusturetului, Cheile Dâmbovicioarei). În cadrul tuturor acestor ture de drumeție ne propunem să ridicăm nivelul participanților, nu doar să îi tratăm ca pe o turmă de clienți plătitori, iar noi să ne metamorfozăm în tăietori de bilete.

Nu ne-am ținut departe de creasta Pietrei Craiului, revenind de câteva ori în zona nordică a ei cu aceeași plăcere ca în fiecare iarnă.

Valea Mălăiești și Creasta Padinei Crucii au mai fost țintele noastre, ture deja devenite clasice și de tradiție pentru noi.

De curând, profitând că avalanșele au obosit, am urcat pe zăpadă dură Valea Colților și am coborât pe Valea Gălbenele, ture în Coștila, masivul cel mai cunoscut din Bucegi pentru multitudinea traseelor de alpinism.

Alpinism decembrie-ianuarie 2018

Skiul de tură nu ne-a răpit tot timpul și toată energia, așa că a rămas destul din ambele pentru a organiza câteva ieșiri de alpinism și drumeție pe rachete de zăpadă.

Când vremea și zăpada ne-au permis am parcurs de câteva ori Vâlcelul cu fereastră din Piatra Craiului, urcându-l și coborându-l fără să ieșim în creastă, riscul de avalanșă fiind mare mai sus de fereastra propriu-zisă. S-au urcat la doi pioleți majoritatea obstacolelor și s-a coborât în rapel.

Un alt traseu deosebit de frumos a fost traversarea din Bran în Râșnov peste Munchia Clincea – Vf. Țigănești – Valea Țigănești – Padina Crucii – Cabana Mălăiești. Profitând de zăpada excelentă și sigură am parcurs traseul într-o zi lungă și geroasă.

În Piatra Craiului a fost traversată Piatra Mică din Poiana Zănoaga peste vârf (1816 m) până în Șaua Crăpăturii. Zăpada necălcată și afânată din zonele de pădure a fost ’’îmblânzită’’ de rachete, iar zona de stâncă și abrupt am trecut-o cu colțari și piolet.

Tot în ’’Crai’’ am urcat până la Cabana Acunsă sau Refugiul Speranțelor pe la Peretele Malul Galben pe rachete și colțari. Zăpada apoasă, mare și grea ne-a stors de energie vreme de aproape 6 ore și a făcut din această tură aparent banală o încercare de voință și forță.

Tot profitând de zăpada tasată și fără risc de avalanșă am urcat și Varful Ascuțit pe un vânt care avea suficienți km/h ca să nu putem merge în două picioare prea mare distanță. Coborârea am facut-o pe Valea Crăpăturii care, după o zi în care am avut parte de rafale serioase, părea o oază de liniște și calm.

În Făgăraș am urcat pe piciorul Piscul Negru până pe vârful cu același nume, 2244m, pe o diferență de nicel de 1000m din Transfăgărășan. Am putut ”admira” nenumărate avalanșe numai bune de studiat din locul sigur în care ne aflam. Inițial pe rachete, apoi pe colțari am urcat acest vârf puțin umblat al Făgărașului.

Tura pe rachete cea mai închegată și coerentă a fost urcarea pe Vf. Piatra Mare după ninsoarea abundentă de la sfârșitul lui ianuarie.

Nu în ultimul rând am să amintesc și tura de pe Vârful Musala (2925 m) din Bulgaria. Pe vreme grea (vânt infernal, lapoviță, ceață densă) am urcat cel mai înalt vârf din Peninsula Balcanică, ajutați de rachetele de zăpadă care ne-au scutit de efortul spargerii potecii până la baza abruptului final unde am putut folosi colțarii și pioletul.

Ski de tură decembrie-ianuarie 2017-2018

Au trecut deja primele luni de iarnă și ne putem lăuda cu câteva ieșiri la ski de tură pe care le-am organizat și care au ieșit foarte bine.

În Bucegi am parcurs de mai multe ori, cu grupuri diferite, ruta Sinaia – Vf. Furnica – Valea Dorului – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina.

Am urcat Vârful cu dor și am coborât văile domoale care-l despart de fratele său sudic, Vârful Vânturiș, dar și celebrul drum al lui Butmăloiu care leagă Hotelul Peștera de Sinaia.

Am traversat Munții Fitifoiului și Dihamului prin zăpadă pulver imensă, visul oricărui skior de tură. Văile Iadului, Leucii, Joița precum și mulți kilometri de drumuri forestiere neumblate și înzăpezite au fost parcurși cu ocazia aceasta. Am mers pe skiuri 26 km în tura respectivă.

În Iezer-Păpușa am urcat și coborât Culmea Văcarea pe cod galben de ninsoare și viscol. O adevărată provocare pe ceață și vreme dură.

Piatra Mare a fost traversată pe ruta Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus. Cu ocazia aceasta a fost coborât și urcat înapoi unul dintre firele Văii Pietrei Mici, fir care pleacă de sub vârful principal, pentru plăcerea oferită de zăpada perfectă pentru skiat. S-au adunat 13 km de mers cu skiurile în picioare.

Plănuim în continuare ture interesante de ski, sperând că iarna, după ce a revenit în forță, nu va da înapoi făcând loc prea devreme primăverii.

Traversarea de la cabana Sâmbăta la fosta cabană Urlea, parcurgerea integrală a crestei Munților Iezer-Păpușa, Arcul Bucegilor pe ruta Vf. Furnica – Babele – Omu – Bucura – Doamnele – Șaua Strunga – Deleanu – Lucăcilă – Bolboci și altele asemenea ne așteaptă.

Alpinism în Ciucaș

Au trecut 15 ani de când am pășit pentru prima dată în afara potecilor marcate ale Ciucașului. Intram atunci plini de curiozitate în inima Gropșoarelor forțând urcarea din plaiurile de la poale până sus pe vârf. Am forțat întâi cu privirea și imaginația apoi concret, intrând în pădure, trecând obstacolele unei zone extrem de sălbatice pentru ca apoi să ne trezim în fața unor dificultăți tehnice variate. Dar aici a început cu adevărat partea frumoasă! Eram la noi acasă, eram alpiniști și ne doream să nu fie totul simplu și ușor de abordat.

Cetatea Gropșoarelor, pentru că aspectul zonei spre asta ne-a dus cu gândul, se deschidea puțin pentru a ne lăsa să intrăm, iar arta a fost să găsim ieșirea, continuarea. Și am găsit-o atunci ocolind, ce-i drept, majoritatea dificultăților tehnice. Entuziaști am descris ruta prin revistele de atunci și sper că s-au bucurat și alții de aceleași senzații de pionieriat ca și noi.

Cu vremea am “complicat” traseul. Am abordat pe rând multe dintre zonele pe care le evitasem anterior, astfel că acum traseul în zona lui mediană se prezintă ca o succesiune de brâne aeriene, creste și hornuri care necesită asigurare și atenție.

Au urmat ascensiunile de iarnă, cu problemele lor specifice (gheață, zăpadă, viscole) care au diversificat problematica.

Am condus prieteni și în cele din urmă clienți și le-am urmărit reacțiile care treceau invariabil de la uimire la extaz.

Pe scurt, în 5 ore din poteca marcată spre Muntele Roșu (prin Valea Gropșoarele) avem ocazia să parcurgem un traseu de alpinism clasic într-o zonă superbă, cu priveliști minunate indiferent de anotimp, la capătul căruia nu finalul contează ci, ca în multe alte cazuri, însuși drumul.

Un album din ultima tură acolo puteți vedea pe pagina noastra de facebook.

https://www.facebook.com/alpinechallengero/