Category Archives: recomandate

Traversare Râșnov-Bran pe skiuri de tură

Posted on by

Pentru că a mai rămas zăpadă suficientă în nordul Munților Bucegi, la sfârsitul lui martie, în timpul săptamanii, am realizat o frumoasă traversare a masivului pe skiuri de tură.

Plecând din Valea Glăjăriei am urcat parțial pe picioare, parțial pe skiuri până la Cabana Malaiești (45 de minute in clăpari până la băncuța de la “râpă” și apoi pe foci).

Urcușul până la baza Hornului Mare s-a desfășurat în condiții excelente (în prima căldare trecând peste urmele unei avalanșe de dimensiuni medii venită dinspre Padina Crucii).

Hornul a fost urcat la colțari și piolet, zăpada fiind înghețată bocnă.

Am coborât apoi pe Valea Gaura prima caldare și pragul următor pe skiuri, iar culoarul de la capătul pragului către căldarea inferioară a fost coborât din nou la colțari și piolet.

Ne-am mai chinuit apoi în porțiunile de pădure și prin poienile de deasupra stânei, apoi am urcat în Șaua La Polițe pe uscat.

Dacă mă întrebați cum se urcă pe pietre și printre rădăcini în clăpari de tură și cu skiurile în spate agățându-se de toate crăcile, vă spun: există o singură tehnică – înjurând.

Surprinzător, am mai putut skia, chinuit ce-i drept, încă câteva sute de metri spre Valea Poarta pe traseul care ocolește Vârful Gogu Noaghiei.

În zona La Polițe nu am fost singuri, ci un urs, ale cărui urme le-am remarcat încă de pe vale, ne-a însoțit invibil, dar prezent precum conștiința noastră. Era și pentru el o zi liberă și liniștită din timpul săptămânii.

Sperăm să mai țină zăpada cel puțin 2 săptămâni pentru că mai avem multă treabă în zonă.

Din nou pe Creasta Pietrei Craiului

Posted on by

Așa cum speram ultima dată când am parcurs Creasta Nordică a Pietrei Craiului, mai exact în ianuarie, iarna s-a întors pe munte și am mai organizat o tură pe același traseu în martie, dupa câteva zile de ninsori viscolite.

Astfel, în zilele 21-22 martie a fost parcurs traseul de către o echipă de 3 persoane, în timpul săptămânii, în condiții de zăpadă mare și apoasă (chiar și la primele ore ale zilei).

Urmele de avalanșe și calitatea zăpezii nu ne-au permis niciun fel de ocol, fiecare vârf al crestei fiind urcat pentru a nu risca nimic.

Fiind după câteva zile de viscol, fiecare detaliu al traseului era îmbrăcat în chiciură, sporind în felul acesta farmecul turei.

Echipa s-a mișcat bine și am reușit să parcurgem traseul: Cabana Curmatura-Vf. Turnul-Vf. La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Prăpăstii în circa 12 ore.

A doua zi după ascensiunea noastră zăpada a început să se topească masiv. Astfel, o avalanșă căzută exact înainte de primele lanțuri de pe traseul de urcare pe Turnul pe care am prins-o joi, a dispărut complet miercurea următoare.

Am refăcut peste câteva zile porțiunea Vf. Turnul-Șaua Padinei Închise-Lehmann-Cabana Curmătura pe zăpadă mult mai puțină, practic la jumătate față de ce fusese cu doar 6 zile înainte.

Cu aceste ture, plus altele în decembrie 2016 și februarie 2017, am ieșit în creasta principală a Pietrei Craiului de 5 ori în acest sezon și am parcurs diverse porțiuni din acest traseu frumos și solicitant.

 

 

4 zile de alpinism în Bucegi

Posted on by

Nu mai este un secret pentru nimeni că anul acesta primăvara a venit mai devreme decât ne-am așteptat. Lăsând la o parte comparațiile cu alți ani și încercând să vedem partea plină a paharului, în zilele 2, 3, 4 și 5 martie am fost în Bucegi pe câteva trasee de alpinism clasic realizate în condiții de iarnă, chiar dacă o iarnă care bate în retragere.

Astfel, am urcat pe firul secundar al Văii Gălbenele ca acces spre Colțul Gălbenele și, după ascensiunea Colțului, am coborât pe firul principal. În afară de vântul puternic care iși dorea să ne smulgă de pe lama crestei, vremea a fost excelentă. Săritorile astupate, cu excepția uneia cu gheață care s-a urcat la doi pioleti, ne-au permis să ne deplasăm rapid. Zăpada a fost de toate felurile: apoasă în unele zile și apoi dură și cu crustă în celelalte.

Au urmat apoi Valea Seacă dintre Clăi și Hornul cu Florile, alte trasee binecunoscute din zona prahoveană a Bucegilor.

Săritoarea mare, descoperită și plină de gheață, a fost primul hop de pe vale care ne-a solicitat și am pus în practică tehnica de mers cu colțarii pe stâncă cu gheață (teren mixt).

Hornul cu Florile a fost urcat în câteva lungimi de coardă cu asigurări în pereții laterali și cei câțiva jnepeni de pe traseu, datorită calității proaste a zăpezii și înclinației pantei.

Per total condiții foarte bune, dar, din păcate, ce făceam altă dată în luna mai acum am ajuns să facem în martie…

Felicit echipa pentru condiția fizică excelentă și pentru pregătirea tehnică foarte bună.

Antrenament pentru maratoane montane

Posted on by

Vrei să participi la maratoane montane și nu știi zona sau traseul din proprie experiență? Vrei să ai șanse mai mari să termini cursa onorabil și fără probleme în afara celor strict legate de antrenamentul tău fizic? Vrei să fii relaxat că nu te vei rătăci într-o competiție în care mergi uneori și noaptea sau prinzi ceață sau vreme urâtă?

Apelează la echipa noastră de profesioniști care te vor duce în recunoașterea traseului din concurs oriunde în Carpații noștri, pe orice vreme și în orice condiții. Sunt porțiuni în care vei merge noaptea în competiție – atunci vom parcurge traseul noaptea. Îți vom indica repere de orientare esențiale, puncte mai pretențioase din punct de vedere tehnic, metode de abordare a diverselor porțiuni, scurtături posibile, variante, izvoare etc..

Tu trebuie doar sa reții detaliile, să iți notezi eventual ce consideri important. Ne poți întreba orice și iți vom răspunde. Suntem de 20 ani prin munții noștri. Ne-au văzut crescând la umbra lor grea. Fie că este vorba de Bucegi sau Piatra Craiului, Retezat sau Făgăraș suntem ca acasă.

Nu uita clișeul: un om informat face cat doi.

Nu vom câștiga concursul pentru tine, dar te putem ajuta să gândești ca un câștigător. Vei avea un atu esențial față de cei are nu știu zona direct ci din alte surse.

 

 

 

 

Vâlcelul Clăii Mici (Vâlcelul Clăiței)

Posted on by

Pentru că iarna ne-a permis, riscul de avalanșă existând, dar fiind redus, în ziua de duminică 19 februarie am urcat Vâlcelul Clăiței sau Vâlcelul Clăii Mici cum mai este cunoscut (sau denumit) din Bucegi – Muntele Jepii Mici.

Intrarea în traseu am făcut-o din poteca de Valea Jepilor (incorect denumită “Traseul Jepii Mici”). Vâlcelul urcă abrupt până într-o muchie secundară plină de jpeneni de unde se iese apoi în Muchia Înaltă ce ajunge în final pe Vârful Jepii Mici la 2143 m.

Astfel, diferența de nivel din Bușteni până în Platou este de peste 1000 m dintre care 800 m sunt pe culoarul văii.

Prima secțiune a avut zăpadă excelentă, astfel ca până la Brâul lui Răducu ne-am deplasat rapid, singura piedică fiind înclinația accentuată a pantei.

De la Brâu am continuat pe firul principal întrerupt de data asta de 4 săritori destul de dificile (roca friabilă și instabilă) pe care tehnica de mixt a fost utilizată cu succes. Zăpada a început aici să ne pună probleme fiind afânată și depozitată inegal de vânt. Astfel, mergeam 5 metri pe “tare” și 15 metri până la mijloc pe panta abruptă.

Ieșirea pe hornul final (mixt) a fost urmată de jungla de jnepeni care ne-a epuizat până în Muchia Înaltă (în jur de 1 oră de luptă cu crengile).

Urcând pe munchia aceasta și având în stânga Valea Comorilor, în jurul orei 17.00 am ieșit pe Vârful Jepii Mici și am urmat Platoul spre traseul Schiel, coșmar de ceață și ninsoare, amenințați de noaptea care stătea să vină. După GPS și busolă am mers spre Piatra Arsă și, după câteva ocoluri inutile și obositoare, am început coborârea pe Drumul Urlătorilor (impropriu denumit “Traseul Jepii Mari”) prin bezna lăptoasă. Nenumăratele traversări de culoare înghețate (deseori același la diverse niveluri) prin ninsoare și ceață deasă ne-au întârziat și am ajuns la Bușteni la ora 22.00, dupa 13 ore de umblat în condiții nu tocmai ușoare.

Vreau să felicit echipa, mai exact pe Ileana și Robert Krubl și Viorel Sima pentru prestația deosebită, sprijinul pe care mi l-au acordat și și l-au acordat unii altora și pentru puterea de luptă de care au dat dovadă.

Satisfacțiile meseriei au apărut cu atât mai evident în aceste condiții: tura a fost un succes și declarația unuia dintre cei trei că “anul trecut nu mă vedeam eu făcând așa ceva!” mi-a dat încă o dată un imbold de a merge mereu mai departe. Esențial este ca partenerii de coardă / clienții să evolueze de la tură la tură, de la sezon la sezon, acesta fiind scopul meu și satisfacția mea personale.

 

 

Ski pe Valea Cerbului

Posted on by

Deși iarna a debutat în forță anul acesta, iar lunile decembrie și ianuarie ne-au întâmpinat cu zăpadă abundentă și ger, cărora le datorăm câteva frumoase ieșiri la ski de tură, luna februarie este complet dezamăgitoare din punctul ăsta de vedere.1

Dar cum refuzăm să acceptăm că primăvara vine când încă nici nu e martie, sâmbătă 18 februarie am zgâriat skiurile și pieile de foca între Babele ăi Cerdacul Obarșiei cu intenția de a coborî pe Valea Cerbului.

Pe parcurs ne-am uitat cu tristețe la văile Șugări, Doamnele și Obârșia care arătau ca alte dăți în noiembrie sau iunie. Mai pe scurt: zăpadă ioc! Când s-or inventa skiurile pentru pietre o să discutam altfel.

Valea Cerbului s-a prezentat însă foarte bine și firn-ul de pe firul văii ne-a permis sa coborâm fără sincope din căldarea superioară până în poiana La Stâna Arsă (la confluența cu văile Priponului și Caprelor).

Și pentru că era devreme (ora 12.00) și aveam încă energia tinereții revoluționare, am mai urcat încă o dată sutele de metri până la stăna de sus de unde am coborat din nou.

Reveniți, pentru a doua oară, în poiana mai sus amintită, am mers parțial pe picioare, parțial pe skiuri până în Poiana Coștilei de unde, deși nu eram deloc optimist, am reușit să skiem pe Munticel până la 15 minute de Căminul Alpin din Bușteni.

A fost o tură reușită având toate ingredientele: risc de avalanșă minim, diferență de nivel considerabilă și parteneri extrem de bine pregatiți și cu chef de treabă.

Am avut parte de toate tipurile de zăpadă: înghețată și plină de capcane pe platou, “tablă” firnuită pe firul văii, afânată prin poieni și umezită spre final.

Vestea bună este că la retragere a început să ningă, deci sperăm că iarna va reveni măcar cât să nu spunem, așa cum am gândit cu toții deja, că: “e mai nasol ca anul trecut”.

În prima jumătate a iernii am reușit să parcurgem pe skiuri rute în Piatra Mare, Postăvarul, Munții Neamțului, Piatra Craiului și, evident, Bucegi.

Să vedem ce se va întampla în a doua jumătate a primăverii (ups, mă scuzați: a IERNII!).

 

 

Creasta Padinei Crucii-Alpinism de iarnă în Bucegi

Posted on by

Cu siguranță mulți dintre cei care merg în mod normal pe munte au auzit de Creasta Padinei Crucii din Bucegi. O muchie “insignifiantă”, înghesuită undeva între Bucșoiul și Țigănești, străbătută de poteca marcată de la Malaiești spre Lacul Țigănești, plină de jnepeni și fără niciun interes alpin sau turistic. Cam asta este părerea generală despre această muchie din nordul masivului.

În mare parte este adevărat, dar dacă împingi explorarea dincolo de vârful nasului, mai exact dincolo de șaua atât de populară de deasupra cabanei Mălăiești și ai răbdare să treci de jungla jnepenilor, descoperi o splendoare de creastă pe care doar caprele negre o cunosc în amănunt. Dacă le-am întreba pe ele ce ne-ar spune oare?

Asta ne-am propus și noi în iernile din urmă: să le întrebăm direct “care vă mai este viața p-aici?”

Deja avem o tradiție de peste 4 ani de când conducem iarna grupuri de alpiniști pe Creasta Padinei Crucii și am avut tot soiul de abordări: fie urcând direct de la cabana Mălăiești, fie pe vreun horn sau culoar de zăpadă direct in inima crestei.

Debutând cu jnepeni care se pot sau nu ocoli (în funcție de starea zăpezii), continuând cu pasaje înierbate și mici protuberanțe stâncoase, traseul pe muchie ajunge la baza unui punct ușor vizibil din Valea Mălăiești: un ac de piatră foarte bine evidențiat.

Din acest loc traseul devine mai tehnic și, deși nici până aici nu a fost banal, începe să pună probleme mai serioase.

Două-trei trepte stâncoase de 10-15 m bareaza calea și, pe lângă faptul că muchia este aeriană pe alocuri, lipsa asigurarilor decente face tura și mai complicată.

Se poate, în câteva locuri, monta câte un friend, dar asigurarea principală rămâne la piolet sau ancoră de zăpadă. Brânele subțiri pe care traversările sunt riscante și cornișele omniprezente sunt iarași parte din peisaj.

Ieșirea în creasta dintre Scara și Omu este un Z imens cu pasaje aeriene care deseori au cornișe.

Dacă adăugăm și dificultatea de orientare în unele pasaje, cred că facem o reclamă bună pentru acest loc interesant, după părerea noastră. Mai ales celor care vor să descopere locuri noi.

Avem deja în acest sezon 3 ieșiri în zonă și vor urma cu siguranță și altele.

 

 

 

Program ture externe iunie-septembrie 2017

Posted on by

In sezonul de vara (iunie-septembrie) 2017 vom organiza mai multe ture de alpinism si trekking in Alpi (Franta, Italia, Elvetia, Austria si Germania). Incercam sa acoperim toate zonele importante si clasice din acesti munti.

Tintele noastre vor fi:

FRANTA: Mont Blanc – varful principal (4807m)

– numar maxim de participanti – 4

– nivel de pregatire tehnica: mediu

– nivel conditie fizica: superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 3-4 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza ghetarului, urcare mixta (stanca+gheata+zapada) pana la 4000m, alpinism de iarna (zapada) peste 4000m

– dormit pe munte: 2-3 nopti la cabane

ITALIA: Monte Rosa propunerea I – varfurile Dufourspitze (4634m), Zumsteinspitze (4563m) si Signalkuppe (4554m)

– numar maxim de participanti – 3

– nivel de pregatire tehnica: mediu spre superior

– nivel conditie fizica: superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2-3 zile

– caracteristica rutei: acces cu telecabina pana baza ghetarului, urcare mixta (stanca+zapada) pana la 3400m, alpinism de iarna (zapada) peste 3400m

– dormit pe munte: 2 nopti la cabane

ITALIA: Monte Rosa propunerea II – varfurile Pyramide Vincent (4215m), Parrotspitze (4432m) si Ludwigshöhe (4341m)

– numar maxim de participanti – 5

– nivel de pregatire tehnica: incepator spre mediu

– nivel conditie fizica: mediu

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2-3 zile

– caracteristica rutei: acces cu telecabina pana baza ghetarului, urcare mixta (stanca+zapada) pana la 3400m, alpinism de iarna (zapada) peste 3400m

– dormit pe munte: 2 nopti la cabane

ELVETIA: Matterhorn – varful principal (4478m) pe ruta elvetiana (Creasta Hoernli)

– numar maxim de participanti – 2

– nivel de pregatire tehnica: superior

– nivel conditie fizica: superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2-3 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza crestei Hoernli (3200m), urcare mixta (stanca+gheata+zapada) peste 3200m

– dormit pe munte: 2 nopti la cabane si/sau refugiu

ITALIA: Gran Paradiso – varful principal (4061m)

– numar maxim de participanti – 5

– nivel de pregatire tehnica: incepator

– nivel conditie fizica: medie

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza ghetarului (3000m), alpinism de iarna (zapada) peste 3200m

– dormit pe munte: 1 noapte la cabana

AUSTRIA: Grossglockner – varful principal (3798m)

– numar maxim de participanti – 4

– nivel de pregatire tehnica: mediu spre superior

– nivel conditie fizica: medie

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza ghetarului (2900m), urcare mixta (stanca+zapada) pana la 3300m, alpinism de iarna (zapada) peste 3300m

– dormit pe munte: 1 noapte la cabana

GERMANIA: Zugspitze – varful principal (2962m) pe rura clasica (Hoellental) si Creasta Jubilaeumsgratt (grad de dificultate II-III)

– numar maxim de participanti – 5 pentru Varf – 3 pentru Jubilaeumsgratt

– nivel de pregatire tehnica: mediu pentru Varf si superior pentru Jubilaeumsgratt

– nivel conditie fizica: mediu spre superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2 zile pentru Varf si 2 zile pentru Jubilaeumsgratt

– caracteristica rutei pe Varf – trekking si via ferrata pana la baza ghetarului, alpinism de iarna (zapada), via ferrata pana pe Varf (coborare cu telecabina)

– caracteristica rutei pe Jubilaeumsgratt – trekking pana la baza traseului, via ferrata si catarare de vara (se poate face in ambele sensuri Zugspitze-Alpspitze sau invers)

– dormit pe munte: 1 noapte la cabana sau 1 noapte la refugiu

Recomandari:

– pentru alpinisti incepatori: Gran Paradiso, Monte Rosa propunerea I

– pentru alpinisti de nivel mediu: Mont Blanc, Monte Rosa propunerea II, Grossglockner

– pentru alpinisti incepatori: Matterhorn, Jubilaeumsgratt din Zugspitze

– pentru drumeti de nivel avansat: Zugspitze pe ruta clasica (Hoellental)

Se pot cupla 1-2 ture pentru aclimatizare sau diversitate (e.g.: Gran Paradiso cu Monte Rosa propunerea I sau Monte Rosa propunerea I cu Monte Rosa propunerea II).

Va asteptam!

 

Ski de tură în Munții Neamțului și Piatra Craiului

Posted on by

În ciuda faptului că nu a mai nins de ceva vreme și zăpada a scăzut dramatic, am reușit să mai ducem la bun sfârșit o ieșire de două zile la ski de tură în doi munți complet diferiți din toate punctele de vedere. Este vorba despre Munții Neamțului și Piatra Craiului. Primii aparțin Carpaților de curbură, sunt înierbați și cu pante relativ domoale, pe când ceilalți au în cuprinsul lor doar o mică porțiune în care se poate vorbi despre plaiuri skiabile.

În Munții Neamțului am parcurs ruta: Cioplea-Susai-Valea Azugii-Cantonul Retevoi-Vf. Turcu-Vf. Paltinul-Vf. Neamțului (1930m)-Vf. Pâraie-Culmea Ștevia-Valea Ștevia-Valea Azugii-Susai-Cioplea. Pe parcursul celor 33km a fost urcat printre altele și vârful cel mai înalt al Munților Gârbovei (din cuprinsul cărora fac parte și Munții Neamțului) – 1930m.

Tura a durat 10 ore și a fost începută la ora 6 a.m., totul petrecându-se integral pe skiuri. Ruta a fost diversă: drumuri forestiere, defrișări, poieni, vârfuri, creste, plaiuri, albii de râu.

În Piatra Craiului a fost parcurs traseul: Prăpăstii-Culmea Toancheșului-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii. “Doar” 16 km si 5 ore de stat pe skiuri cu coborâre continuă din Șaua Joaca până la bariera de pe drumul din Prăpăstii.

Zăpada, în scădere pe versanții sudici puternic însoriți, s-a pastrat până la această dată (26-27 ianuarie) în zonele nordice, mai reci și adăpostite, în cantități suficiente pentru a ne da posibilitatea să organizăm ture de ski in condiții foarte bune. Încă…

 

 

 

Creasta nordică a Pietrei Craiului

Posted on by

Creasta Pietrei Craiului iarna reprezintă una dintre cele mai râvnite ture de alpinism din Carpații noștri. Pe lângă faptul că este o tură complexă, ce include pasaje aeriene, traversări expuse, cornișe și porțiuni de cățărare mixtă de nivel mediu, presupune ca participanții să aibă și calități fizice deosebite, echipament corespunzător, un bun simț al orientării și, nu în ultimul rând, un nivel de pregătire psihologică superior.

Fiind un tradițional teren de “joacă” pentru noi, având la activ câteva zeci de ieșiri cu obiectiv exclusiv creasta principală, organizăm an de an ture având ca țintă fie creasta nordică, fie cea sudică, fie integrala.

Astfel, în ziua de 22 ianuarie 2017 a fost parcursă de către o echipă de 3 persoane (1 ghid + 2 clienți) Creasta Nordică a Pietrei Craiului pe ruta Cabana Curmătura-Vf. Turnul-Vf.Ascuțit-Țimbale-Vf. La Om-Colîii Găinii-Refugiul Grind-La Table-Prăpăstii-Zarnești în aproximativ 14 ore. Vremea superbă și compania plăcută au compensat calitatea zăpezii în scădere / topire, zăpadă care a îngreunat simțitor ritmul echipei mai ales la coborâre și în porțiunile însorite puternic.

S-a mers în majoritatea cazurilor pe creasta matematică, legați în coardă, asigurările făcându-se la colțuri de stâncă și alte “amenajări” naturale.

Ulterior am constatat ca zăpada a scăzut și mai mult, după numai o săptămână fiind aproape dezgolită creasta.

N-aș vrea să cred că am prins o singură tură pe creastă anul acesta. Sperăm ca iarna sa revină măcar la peste 1800m altitudine.